BĂTĂLIA CU MUNTELE POSTĂVARUL

Una dintre preocupările colegului nostru Daniel Costea din ultimii ani a fost realizarea a cât mai multor trasee montane pe bicicletă, incluzând aici şi urcări până pe vârfurile montane cele mai importante din Carpaţii Româneşti.
 
Competiţia Braşov XCM 2014 din data de 15.06, la care a participat pentru a doua oară a fost organizată de către sibienii de la Ideal Geiger. Îl lăsăm mai departe pe Dani să ne povestească experienţa avută la competiţia de anul acesta:

„Dacă anul trecut am optat pentru tura scurtă, de data această mi-am propus să particip la tura lungă de 70 km cu o diferenţă de nivel de 3000 m. Desigur scopul principal a fost de a ajunge pe Vârful Postăvarul la o altitudine de aproape 1800 m, pe care în final l-am şi ATINS.
Ca geograf dar şi membru al Asociaţiei Tură în Natură, motivele pentru a participa la o astfel de competiţie sunt de a descoperi trasee noi, a admira peisajul, a savura natura şi mai ales a petrece timp cu oameni faini, pasionaţi de ciclism şi cicloturism.
Traseul lung cu o diferenţă de nivel de 3000 m este total diferit de cel scurt în ceea ce priveşte dificultatea tehnică. Din momentul în care cele 2 trasee se despart, mai precis coborârea înspre Râşnov, eşti nevoit să faci slalom printre dinţii din calcar existenţi pe traseu. Cea mai grea e coborârea din Vârful Postăvarul care se desfăşoară pe cărări înguste şi abrupte, pline de bolovani şi rădăcini. Din acest motiv am fost nevoit mai mult să duc bicicleta în spate decât să cobor pe ea.
Muntele Postăvarul are o suprafaţă destul de restrânsă şi totuşi s-au găsit coborâri tehnice unele chiar pe cărări marcate. Datorită noilor tehnologii utilizate în construcţia bicicletelor, consider că putem realiza trasee inedite pe orice masiv muntos.

Am apreciat ideea organizatorilor de marcare a traseului, aceea de a vopsi cu spray fosforescent pietrele şi rădăcinile în locul împodobirii copacilor cu tot felul de panglici, astfel traseul fiind mai vizibil şi mai curat.

Deşi am reuşit să termin ultimul, ideea de bază a fost aceea de a participa. Consider că dacă nu ai şanse la podium te poţi bucura totuşi de traseele montane existente şi de locurile minunate în care se desfăşoară o competiţie. In final râmăi cu ce ai văzut şi cu ce ai trăit.”