Sambata, 3 noiembrie 2012, am stabilit spontan sa facem o tura pe bicicleteprin muntii Cindrel. Spunem spontan deoarece temperaturile scazute care erau anuntate ne-au cam pus pe ganduri daca sa pornim sau nu in tura, iar pe cativa dintre noi i-a convins din start sa ramana acasa.

Pana la urma, decat sa facem tura asta abia peste cateva saptamani, gandindu-ne ca saptamaniile urmatoare nu va fi mai cald decat acum, am hotarat in ultimul moment sa dam piept cu muntele acum cand inca nu e zapada.

Asa ca, sambata dimineata inainte de ora 7 ne-am intalnim in gara pentru a lua autobuzul spre Paltinis, de unde aveam sa incepem traseul pe bicicleta. Astfel, cei doi Mihai, de la Tura in Natura, impreuna cu Stefan Cretu (unul dintre participantii constanti la actiunile si turele asociatiei noastre), am pornit la ora 8 pe drumul forestier ce urca din Paltinis spre cantonul Muncel.

A fost destul de racoare dar nicidecum frigul de care ne temeam, mai ales ca am inceput direct cu o urcare. La cantonul Muncel facem o mica pauza pentru a da jos cate o haina si constatam ca soarele promitea sa asigure o zi destul de calda pt aceasta perioada, cu toate ca rotile bicicletelor noastre crapau pojghite de gheata de pe baltile peste care treceau.

Imediat dupa Cantonul Muncel parasim drumul ce coboara spre Gatu Berbecului virand pe drumul se desprinde spre dreapta spre a incepe o noua urcare abrupta spre golul alpin. Efortul depus la urcare ne-a asigurat confortul termic pana in golul alpin, de unde soarele avea sa ne incalzeasca intreaga zi. Ajunsi sus nu ne mai facem griji de frig pt ca soarele e tot mai puternic iar vantul nu bate deloc. Vremea frumoasa a tinut intreaga zi, chiar si pe inserat, cand am ajuns acasa, temperatura fiind inca placuta.

Din golul alpin tura devinde din ce in ce mai placuta datorita traseului valurit, succesiunea de urcari si coborari, impreuna cu vremea minunata de care am avut parte, ne-au facut sa fim foarte bucurosi de decizia luata.

Fara sa ne dam seama, ne vedem deja ajunsi la refugiul Canaia, pe care il gasim in straie noi, fapt ce ne duce deja cu gandul la o iesire cu schiurile de tura imediat ce se va asterne zapada.

Dupa o scurta pauza de masa si reumplerea bidoanelor de apa, de la izvorul din spatele refugiului, continuam cu o urcare destul de anevoioasa spre saua Cindrel. Ajunsi aici in jurul orei 13.00, ne gandim ca ar fi bine sa alegem deja o varianta de intoarcere, ziua fiind acum mai scurta, fara a mai continua ascensiunea spre varful Cindrel.

Hotaram sa coboram pe la refugiul Iezerele Cindrelului, drept urmare am lasat varful Cindrel (2.245 m), aflat in stanga noastra, pentru o alta tura de vara. Coboram paralel cu muchia caldarii glaciare a lacului Iezerul Mare pe o poteca ingusta acoperita de un strat subtire de zapada, printre jnepeni si bolovani. Cu toate ca a fost anevoioasa, coborarea (destul de tehnica) ne-a facut o deosebita placere.

Dupa ce traversam paraul ce coboara din lacul Iezer, ajungem la refugiul proaspat renovat de Amicii Muntilor, un nou prilej de pauza pentru a ne dezmortii putin muschii incordati pe coborarea din saua Cindrel.

De aici mai urmeaza o coborare frumoasa dar pe alocuri destul de dificila din cauza bolovanilor umezi si alunecosi care se dislocau foarte repede sub rotile bicicletelor. Asta pana am ajuns la cantonul Niculesti, de unde am continuat pe drum forestier. Desi ne-am asteptat ca drumul sa fie de acum mai neted,noroiul produs de exploatatiile forestiere din zona ne-a pus multe probleme. Daca pana la Niculesti bicicletele noastre aratau aproape ca dimineata, de aici mai departe stratul de noroi care se acumula pe ele avea sa devina din ce in ce mai gros. Asta pentru ca, desi nu ne place neaparat sa ne murdarim, drumul aflat intr-o continua coborare ne-a facut sa nu mai tinem cont de noroi si sa ne bucuram de viteza prinsa la vale.

Trecem de complexul Craciuneasa si la aproximativ un kilometru vedem bradul batran de peste 500 de ani pe partea stanga a drumului. Cativa kilometri mai jos, trecem prin cheile Cibinului iar cand lunga noastra coborare se incheie ne aflam la coada lacului de acumulare de la Gura Raului.

Din satul Gura Raului continuam drumul pe asfalt pana la intrarea in Orlat de unde viram spre stanga pe drumul proaspat asfaltat spre Poplaca. Abia cand ajungem aici incepe sa se intunece dar pedalam cu spor pana in Sibiu si ajungem acasa pana sa cada de tot intunericul.

In total am facut o tura de 65 kilometri, pe un traseu excelent pentru mountain-biking sau chiar si schi de tura, avand in vedere ca se apropie iarna, caz in care cel mai probabil trebuie facut in 2 zile. Mai multe poze din aceasta tura puteti gasi in albumul Tura in Natura