Sambata, 7 iulie, membrii Asociatiei Tură în Natură impreuna cu prietenii lor pasionati de ciclism au pornit intr-o tura de 2 zile, pe parcursul a 150 km, pe Valea Hartibaciului si intoarcere pe valea fagarasana a Oltului.

Incepand cu ora 9 lumea a inceput sa se adune in Parcul Sub Arini, in fata Stadionului Municipal. Ca in orice tura serioasa, inainte de plecare participantii au mai facut un ultim reglaj la bicicleta, au mai reparat cate o pana, astfel ca, pe nesimtite s-a facut ora 10.00 pana sa pornim in tura.

Asadar cei 15 biciclisti, Cara (catelul mascota a excursiei) si colegul nostru, care ne-a insotit cu masina incarcata cu bagajele participantilor, au pornit in tura ecoturistica de 2 zile, pe biciclete, spre Bruiu.
Am iesit din oras cand caldura era inca suportabila, strabatand centrul Selimbarului pana la intersectia cu drumul spre Bungard, de unde, dupa traversarea podului peste centura ocolitoare a Sibiului am urmat un drum secundar, tot asfaltat care dupe spre Statia de epurare a apei.

Dupa traversarea podului peste Cibin a inceput drumul neasfaltat, care il vom folosi ca scuza pentru transportul bagajelor cu masina si nu pe biciclete. Pe langa asta avea sa se adauge si canicula sub care vom pedala in aceste 2 zile de iulie.
Malul Cibinului aveam sa-l vedem doar pana in primul sat din calatoria noasta: Mohu, de unde noi am cotit la stanga urmand malul Hartibaciului pana in satul Casolt.
Drumul dintre sinele mocanitei, care trecea odinioara pe aici in drumul ei spre Agnita, si raul Hartibaciu ne-a oferit o priveliste deosebita, cu pajisti inflorite pline de fluturi si libelule. Locul parca uitat de lume, cu toate ca se afla la nici 15 km de orasul Sibiu, linistea si frumusetea naturii erau parca la ele acasa.
Portiunea aceasta a durat cel mai mult, nu din cauza lungimii sale sau a starii drumului, ci pentru ca rand pe rand cate unul din biciclisti se oprea fie sa admire privelistea fie sa o imortalizeze in fotografii.
Iesiti din mirajul drumului prin natura, ne aducem aminte de setea provocata de canicula imediat ce ajungem la sursa de apa potabila din Casolt. Aici ne-am racorit putin si ne-am astamparat setea, continuand apoi pe drumul asfaltat spre Cornatel.

Pe unul din dealurile traversate de drumul national spre Agnita avem ocazia sa observam cuiburile pasarilor din malul de pamant, in special grauri si prigorii, cele din urma fiind si cele mai frumos colorate pasari din tara noastra. Acestea sapa cu ciocul in malurile lutoase, iar pamantul este dat afara cu picioarele. Pot sapa in adancime pana la 2m iar la capat galeria se largeste, formand una sau doua camere, dedicate clocitului. Prigoriile se hranesc in special cu viespi si albine, nefiind afectate de veninul acestora. Prigoria este una dintre putinele pasari care se pot uita drept inainte cu ambii ochi, peste varful ciocului. Prigoriile pot fi admirate doar vara, fiind pasari migratoare.

La Cornatel mai facem o mica pauza la izvor pentru a umple din nou bidoanele de apa si pornim mai departe spre Hosman, unde avem sa facem un popas mai lung.

La Moara Veche din Hosman ne asteapta Jochen Cotaru, membru al Asociatiei Hosman Durabil, care ne-a prezentat intreaga constructie si utilajele de morarit povestindu-ne din istoria acestora. Este fascinant cum pietrele de moara, vechi de mai bine de 100 ani, inca macina graul si porumbul aproape zi de zi aprovizionand brutaria Luizei Boldizsar cu faina proaspata si de calitate. Brutaria Luizei este in aceeasi curte cu Moara Veche iar inauntru ne asteptau painile din faina integrala si seminte, coapte special pentru noi. Ca gustare, ne-au fost pregatite placinte cu mere, rabarbar si coacaze, toate coapte in cuptorul Brutariei. O tratatie binemeritata dupa cei 30 kilometrii pedalati sub razele soarelui.
Le multumim gazdelor pentru ospitalitatea cu care ne-au primit si ne continuam drumul spre Bruiu caci pe cat de lunga este ziua de vara, pe atat de lung era si drumul ce-l mai aveam de parcurs. Urmam drumul vechi spre Agnita, trecand prin Marpod, Ilimbav, Chirpar si Sasaus. Desi pedalam pe un drum asfaltat, nu am intalnit decat cel mult 5 masini pe tot drumul care urca si cobora pe dealurile podisului Hartibaciului.
Pe unul din dealuri am avut ocazia de a observa o acvila tipatoare mica, specie protejata datorita raritatii ei.

La nivel mondial au mai ramas aproximativ 20.000 de perechi cuibaritoare, Romania oferind adapost la peste 4000 de indivizi ai acestei specii, reprezentand 10% din populatia mondiala si 22% din populatia europeana a speciei. In Podisul Hartibaciului, declarat in anul 2007 sit Natura 2000 (arie protejata de interes European) pentru protectia pasarilor, aceasta specie are o populatie de aproximativ 100 de perechi cuibaritoare. Asta deoarece aici pasarea intalneste conditii ideale de cuibarit, favorizate de dealurile impadurite si pasunile intinse unde interventia umana este destul de redusa.
Din Sasaus pedalam mai departe spre Somartin si in sfarsit ne vedem ajunsi la Bruiu unde suntem asteptati de primarul comunei care ne pune la dispozitie o casa si o curte pentru ainstalarea taberei.

Domnul primar ne-a fost o gazda pe cinste, intampinand-ne cu o masa gustoasa alcatuita integral din produse locale: oua, branza, lapte si legume care impreuna cu painea proaspata adusa de la Hosman ne-a astamparat din nou foamea. Pentru pofta de mancare domnul primar a venit cu un leac, tuica de prune.Dupa devorarea bunatatilor de pe masa am servit si un vin bun facut din strugurii de Bruiu.
Calatoria noastra din aceasta zi nu se termina aici, caci dupa ce ne-am ospatat a urmat o scurta plimbare pana la Gherdeal, cel mai izolat sat din judetul Sibiu. Gherdeal poate fi pe buna dreptate considerat un sat muzeu.

Casele parasite arata de parca timpul ar sta in loc. In alimentara parasita inca putem vedea pe rafturi preturile din vremea cand locuitorii din sat isi faceau cumparaturile aici. Sticle goale stau asezate in lazi iar pe unul din rafturi gasim chiar un borcan plin.
Din pacate, starea unor cladiri tradeaza trecerea timpului fie prin cate un tavan prabusit, un zid fisurat sau acoperis inclinat pe cale sa se doboare. 
Fascinati si de aceasta vizita, ne intoarcem la gospodaria din Bruiu unde dupa cateva povesti biciclistice ne retragem rand pe rand catre sacii de dormit.

Dimineata suntem asteptati din nou cu micul dejun si cafeaua pentru a prinde forte noi. Tot acum are loc si curatirea lanturilor bicicletelor si micile reglaje asigurate de service-ul mobil a lui Alex (BartorMT).
Odihniti si bine hraniti, cu bicicletele curatate si reglate pornim cu spor la drum, nu inainte de a-i multumi domnului primar pentru amabilitate si ospitalitate. De la Somartin nu mai urman drumul pe care am venit cu o zi inainte ci facem stanga in sat pentru a merge spre Carta, de unde vom continua drumul pe malul Oltului.
La Carta dupa ce traversam Oltul pe la baraj facem o oprire pentru a vizita ruinele manastirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi si importante monumente ale stiului gotic timpuriu din Transilvania. Cistercienii sunt un ordin calugaresc originar din Franta, si raspandit in mai multe tari. Manastirea de la Carta a reprezentat cea mai estica abatie a acestui ordin monahal. Se banuieste ca ei sunt cei care au introdus tehnologia morilor de apa din tara noastra, ulterior aceasta raspandindu-se pe tot teritoriul national si devenind o activitate traditionala.
Manastirea a fost fondata in anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiintata la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin.  Luptele aprige cu otomanii din anii 1421-1432 si decaderea ordinului au facut ca biserica si manastirea ei sa ajunga o ruina. Lucru ce a determinat si inchiderea acesteia.
Exemplele destul de numeroase de morminte ale ctitorilor in bisericile cisterciene fac posibila existenta unei necropole regale la Carta.(sursa:http://www.crestinortodox.ro)
Pornim mai departe pe malul Oltului iar o parte dintre noi suntem distrasi de la drumul sub arsita soarelui de un loc perfect pentru scaldat pe raul Laita chiar inainte ca acesta sa se verse in Olt.
A fost exact ceea ce cautam si cu greu ne vine sa iesim din apa racoritoare, baia facuta improspatandu-ne fortele. A doua baie aveam sa o facem intr-un loc unde din neatentie am trecut de podul ce traversa un canal al lacurilor de acumulare de pe Olt. Cum din cauza caldurii nimeni nu vroia sa se intoarca, am trecut prin apa, avand astfel ocazia sa ne mai racorim o data in apa de 30 cm adancime.
De-a lungul Oltului am fost insotiti de libelule si de cantecele lacarilor de stuf iar pe apa Oltului am putut vedea numeroase pasari precum, starci cenusii, rate, lisite si chiar si lebede.

Ajunsi la Sacadate, parasim malul Oltului urmand o urcare peste dealul care separa Oltul de Hartibaciu. Din varful dealului se vede valea pe care am pedalat cu o zi in urma. De aici ajungem in Nucet unde la pensiunea Biohaus suntem asteptati cu o limonada rece iar dupa potolirea setei am fost poftiti la masa. Masa copioasa ne-a dat un impuls pentru ultima parte a drumului, care mai presupunea urcarea, nu foarte usoara, a dealului Daii.
De la Nucet, continuam drumul spre Cornatel si odata ajunsi la asfalt pedalam pe drumul principal pana la Sibiu unde ne grabim sa ajungem la festivitatea de premiere din cadrul Turului Ciclist al Sibiului.
A fost o tura extrem de frumoasa, care ne-a prilejuit bucuria intalnirii cu peisajele traditionale ale Hartibaciului si Tarii Fagarasului, observarea unor pasari rare si a fluturilor multicolori, degustarea produselor locale si nu in ultimul rand o Tură în Natură de zile mari.

Trebuie sa-i multumim pentru organizarea acestei ture in natura reusita colegului nostru  Daniel Costea. Alex Barbor merita si el multumiri pentru asigurarea service-ului bicicletelor pe tot parcursul expeditiei iar Ionut Solomon pentru ajutorul oferit cu transportul bagajelor renuntand astfel la pedalat si scaldat in rau.
Multumim de asemenea tuturor participantilor si va asteptam la urmatoarele evenimente Tură în Natură.

Mai multe poze gasiti aici si aici.