Tură spre satul Toparcea. Cum a fost?

Sambata 27.10, inaintea orei 9.30, biciclistii sibieni si nu numai au inceput sa apara unul cate unul in parcul Sub Arini de unde avea sa inceapa Tura spre satul Toparcea.

Vantul batea destul de amenintator la orele diminetii dar se stie ca nici ploaia si de multe ori nici zapada nu opreste un biciclist hotarat de o tura in natura. Asa ca, dupa ora 9 zona din fata stadionului Municipal din parcul Sub Arini a devenit locul de intalnire al biciclistilor dornici de o noua tura originala.

Traseul avea sa fie parcurs pe 2 drumuri cu caracter deosebit, unul dintre ele fiind  drumul medieval al Sibiului care lega in trecut oraşul nostru de Alba Iulia, cunoscut şi sub numele de "Drumul Sării", iar celalalt, drumul de la Alamor spre Saliste care continua spre Jina- Dobra iar apoi cu soseaua Transalpina, cunoscut şi sub numele de “Drumul Regelui”, puntea de legatura dintre Oltenia si Transilvania .

Dupa o scurta socializare si cunoasterea noilor participanti la turele in natura, alaiul s-a pornit spre iesirea orasului dinspre gara Turnisor de unde drumul asfaltat ne-a purtat pana la intrarea in satul Rusciori. De aici a inceput adevarata aventura pe off-road.

In Rusciori nu poposim prea mult, deoarece majoritatea participantilor cunosteau satul din ture mai vechi facute impreuna prin Tara Secaselor cand am tranzitat acest sat. Satul apartine de comuna Sura Mica si e situat la doar 8 km de Muncipiul Sibiu si la 3 km de actuala centura a Sibiului. Acesta este impartit intre zona saseasca si cea romaneasca diferenta de arhitectura fiind usor sesizabila. In prezent insa, sasii au parasit in totalitate satul.

Dupa ce traversam o padure superba cu un drum de serpentine in urcare, ajungem in vechiul sat Mag. Aici in trecut se afla un  grajd unde se schimbau caii serviciului de poşta care functiona pe acest drum medieval.

In Mag, facem si un scurt popas la fantana din sat, dupa care continuam pe acelasi drum pe care din loc in loc mai sunt inca vizibile pietrele care au consolidat acest vechi drum de pamant. Ajunsi in apropierea satului Amnas, parasim drumul medieval virand la dreapta pentru a continua calatoria pe drumul regal spre satul Toparcea. Traseul valurit ne poarta peste dealuri si campii unde in afara de cateva turme de oi si o grupa de vanatori nimic nu pare sa intrerupa linistea din natura, nici macar vantul care batea descurajator de dimineata.

O zi perfecta pentru pedalat, mai ales intr-un asemenea peisaj.

Dupa o lunga coborare care trece pe langa liziera unei paduri de pin aveam sa ajungem in sfarsit in satul-destinatie al acestei ture: Toparcea.

Topârcea e un sat situat la 9 km de Ocna Sibiului, de care si apartine, si la 25 km de Sibiu.  Aflat la izvoarele râului Visa şi în vecinătatea Mărginimii Sibiului, Toparcea apare pentru prima oară într-un document in 1309, adica acum mai bine de 700 ani.  Denumirea satului de Toparcea înseamnă probabil „cei ce făceau topoare”.

Aici vizitam Biserica ortodoxa ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi este pictată în stil brâncovenesc. Construcţia sa a început în 1762 pe locul unei biserici mai vechi, iar turnul actual a fost finalizat în 1795.  Langa biserica se afla clădirea şcolii care datează încă din anul 1845 dar care este in ruina.

Intreg satul pare abandonat dar aveam ulterior sa aflam ca inca este locuit de aproximativ 200 persoane, destul de putini avand in vedere ca in urma cu 60 ani satul numara peste 2500 de locuitori.

In orice caz, multe case sunt bine ingrijite si aranjate, probabil putinii locuitori pe care i-am intalnit se ascundeau si ei de vremea rea anuntata.

Si intradevar, daca pana la Toparcea vremea a fost ideala pentru pedalat, de aici situatia avea sa se schimbe, astfel incat la urcarea dealului spre Ocna Sibiului am avut de infruntat un vant napraznic care parca nu vroia sa ne lasa sa plecam din sat. Pana la urma toti participantii la tura au facut fata drumului, unii mai usor, altii mai greu. Daca pentru unii a fost joaca sau antrenament, pentru altii a reprezentat poate o infruntare cu propriile limite, in cele din urma dealul a fost escaladat de tot plutonul de bicilisti, care avea sa se reuneasca la intrarea in Ocna Sibiului.

Aici, interesant pentru multi dintre noi, a fost sa vedem bordeiele sapate in deal, in care inca locuiesc familii nevoiase. Initial bordeiele erau folosite ca pivnite si camari.

Ajunsi in centrul orasului Ocna Sibiului, colegul nostru, principalul organizator al acestei ture, Dani Costea ne invita la pensiunea familiei din apropierea lacurilor cu apa sarata, unde ne astepta un ceaun cu gulas de pui de casa - o tratatie binevenita dupa asa o tura. Tot aici ne mai astepta o surpriza venita din partea lui Dorin Darnescu care merge de minune cu tratatia oferita de Dani: bere si clatite.

Un adevarat ospat pentru cavalerii-biciclisti veniti de pe drumul medieval al Sibiului si un nou prilej de socializare si planuit noi ture si evenimente.

Cu greu reusim sa ne convingem ca tura nu se incheie aici dar avand in vedere ca ziua e tot mai scurta si vantul tot mai puternic, reusim pana la urma sa incalecam din nou pe biciclete si sa continuam traseul inapoi spre Sibiu.

De data asta aveam sa ne intoarcem tot pe drum de pamant, hotaram sa lasam asfaltul doar pentru zilele in care noroiul ne-ar da mai multa bataie de cap decat vantul.

Traversam si ultimele obstacole, ultimul deal si ultimele rafale de vant si ajungem inapoi in Sibiu tocmai cand se intuneca nu inainte de a ne reuni inca o data pentru a ne lua ramas bun.

Cei 26 de biciclisti au ajuns cu totii acasa, putin mai obositi dar cu siguranta mai impliniti.

Dorim pe aceasta cale sa multumim celor de la Velocity care ne-au pus la dispozitie bicicletele Rock Rider pentru oaspetii nostri pe care speram ca tura la Toparcea i-a convins sa devina biciclisti devotati.

 Mai multe poze gasiti in albumul Tură în Natură