TURUL ŢĂRII SECAŞELOR 2013, O PRIMĂ EDIŢIE REUŞITĂ
Ţara Secaşelor reprezintă un teritoriu cultural – istoric mai puţin cunoscut, cu trasee cicloturistice deosebite ce traversează sate vechi de tip ecomuzeu. Tura pe biciclete a Țării Secașelor organizată de Asociația Tură în Natură Sibiu în perioada 26 – 27 octombrie, a cuprins un teritoriu mai mare în care am putut pedala în condiții ideale pe traseele de off-road din zonele de deal ale acestei microregiuni.
Cele două trasee alese au totalizat un număr de peste 110 de kilometri, fiind în proporţie de aproximativ 80% de off-road şi 20% asfalt, prin zone de pădure, păşune, culturi agricole dar şi prin cele mai importante sate tradiţionale precum Topârcea şi Alămor, în prima zi, Pădureni şi Albi (cele mai mici sate din judeţul Sibiu ), în a doua zi.
Important este faptul că vremea a fost deosebit de călduroasă pentru un sfârşit de octombrie, astfel numărul participanţilor a fost destul de mare aproxima
tiv 50 de persoane (26 în prima zi şi 24 în a doua zi).
Pentru că în prima zi traseul a fost destul de lung (56 km), plecarea a fost mai devreme începând de la ora 9 din Piaţa Mare. La plecare s-a parcurs o primă porțiune din traseu pe asfalt, urmând drumul judeţean dintre Sibiu şi Rusciori. Numărul participanţilor a fost destul de mare, aproximativ 25 bicicliști, fiind de admirat faptul că cei mai mulţi dintre ei erau începători.
De pe asfalt am trecut pe off – road, de la ieşirea din Rusciori înspre Şura Mică, localitate unde ne-am intâlnit cu toţi pentru a ne continua traseul prin Pădurea Neagră, localizată deasupra acestei comune. Acest traseu destul de lung de aproximativ 10 km a fost făcut pe un drum forestier prin mijlocul pădurii. Apoi a urmat traversarea unei păşuni, în apropierea de satul Topârcea înspre care am coborât pe un drum asfaltat.
Satul Topârcea este un adevărat sat ecomuzeu, cu biserică veche pe un deal în mijlocul localităţii şi mai multe case tradiţionale. Pauza bine meritată pe care am făcut-o a fost în centrul satului unde este o moară veche şi un izvor.
A urmat o urcare destul de abruptă spre drum
ul de off road lung de 5km ce duce spre satul Alămor. Acest traseu se mai numeşte şi drumul regal, făcând legătura cu Transalpina pe la Sălişte. La capătului lui se vede o superbă privelişte înspre satul Alămor, şi o coborâre lungă de câţiva kilometri înspre centrul satului, unde bicicliștii însetați au făcut popas.
De aici ne grăbim pentru a ajunge la Ocna Sibiului, dar nu pe şoseaua principală ci pe un traseu special de off-road printre iazurile de pe Valea Râura, cândva pline de peşte, acum aproape părăsite .
Deja lumea este destul de obosită iar pe traseu mai apar câteva urcări scurte dar abrupte. În final se ajunge cu bine în Ocna Sibiului pentru a servi mâncarea la ceaun, must, bere şi în final clătite. O parte dintre participanții la tura au rămas peste noapte la cabana d-lui Daniel Costea.
Plecarea pentru a doua zi este destul de târzie la ora 11 (12 ora veche), pentru ca lumea să se refacă mai bine după ziua anterioară dar şi pentru a aştepta alţi participanţi din Sibiu. În final ne strângem vreo 24 de biciclişti.
După 15 kilometri de asfalt, ajungem la Slimnic pentru a vizita cetatea şi a face primul popas. De aici în sfârşit se intră pe off-road, înspre satul Pădureni. Traseul este foarte uscat şi bine bătătorit iar participanţi rulează într-o viteză impresionantă.
În satul Pădureni care are doar 10 locuitori se face o pauză, pentru că de aici începe greul cu o urcare lungă şi abruptă, până deasupra de satul Albi, unde facem o pauză mai lungă pentru a admira împrejurimile acestui sat părăsit, cel mai mic din judeţul Sibiu, în care mai trăieşte doar o familie mutată recent din Germania.
Traseul din pădurea Hamba, lung de 11 km, este foarte vălurit, pe vârfuri de deal care uneori depăşesc 600 m altitudine. Participanţii, deşi sunt bine pregătiţi, încep să fie din ce în ce mai solicitaţi de pantele traseului, dar şi locurile cu noroi încă persistent.
După mai mult timp ai impresia că această pădure din centrul judeţului Sibiu nu se mai termină până deasupra de satul Hamba unde există o păşune ce seamănă cu una alpină. Cel mai important e faptul că aici începe o foarte lungă coborâre până în sat spre încântarea tuturor, mai ales în ultima parte când se coboară pe iarbă pe o pantă de aprovimativ 30%.
Suntem deja aproape de Sibiu, iar lumea e nerăbdădoare să ajungă la finalul traseului, nu înainte de face o urcare grea înspre pădurea din Guşteriţa pentru a rula pe frunze. Este momentul în care după ce ne-am chinuit cu toţii să urcăm în vârful dealului, deşi se putea coborâ pe vale direct spre Sibiu, din cauza frunzelor căzute pe jos, nu am mai recunoscut traseul, crezând că ne-am rătăcit. Totuşi după o căutare rapidă găsesc drumul pietruit din mijlocul pădurii pe care rulăm în continuare.
Timpul scurt pe care îl mai avem ne obligă să coborâm direct la poligon şi apoi la Biserica Evanghelică.
Ziua scurtă, dar foarte frumoasă, de toamnă se încheie cu bine la barurile din Guşteriţa şi apoi din Sub Arini cu participanţii încântaţi de o aşa experienţă pe dealurile din nord vestul Sibiului, adică Microregiunea Ţara Secaşelor.
Turul Țării Secașelor a fost la prima sa ediţie un succes, în care s-au realizat trasee noi de off road din judeţului Sibiu, într-o zonă de deal care poate fi la nivelul celei montane din sudul Sibiului, dar şi cu idei de viitor pentru alte trasee din Ţara Secaşelor şi în zona judeţului Alba.
